Vânătoarea din zilele noastre se referă la cea care se face respectându-se condițiile legale. Ca ocupație, vânătoarea a apărut în paleolitic, înainte ca omul să domesticească animalele și să cultive plante, fiind principalul mijloc de asigurare a hranei. 

În cazul unor popoare și triburi din Asia, Africa și Australia, chiar și în ziua de astăzi vânătoarea are aceeași importanță.  Sunt câteva tipuri de vânătoare, în funcție de scopul pentru care se practică: 

  • sportivă (pentru trofee specificate sau pentru organizarea rațională a vânatului, în cazul animalelor de vânat);

  • de exterminare (pentru stârpirea anumitor păsări răpitoare, carnivore și rozătoare);

  • industrială (vânatul speciilor sălbatice de păsări și mamifere pentru carne, blană, piele și alte produse).

România, raiul vânătorilor


În România, fondul de vânătoare se remarcă prin numeroase specii de animale și păsări, datorită condițiilor prielnice (relief eterogen sau clima variată). Sunt circa 60.000 de vânători, care își desfășoară activitatea pe o suprafață totală a parcului cinegetic de 6 milioane de hectare. Anual, această îndeletnicire aduce la bugetul statului 100 de milioane de euro.

România este așadar una dintre atracțiile Europei în ceea ce privește vânatul, mai ales că în țara noastră sunt unele specii unice ce pot sta legal în bătaia puștii. Din acest motiv, străinii sunt foarte interesați de perioadele și de parcurile de vânătoare românești. Un exemplu ar fi interesul deosebit manifestat de aceștia pentru lupi. România este țara europeană cu cei mai mulți lupi în sălbăticie, adică peste 3000 de exemplare. 

Vânarea acestor animale s-a transformat într-o adevărată afacere internațională.  

Ce specii se vânează și în ce perioade?


Cea mai frecvent vânată specie este din România este iepurele de câmp, probabil și pentru că este tipul de vânătoare care se practică cel mai ușor. Sezonul de vânătoare pentru iepurii de câmp începe pe 1 noiembrie și se termină pe 31 ianuarie, iar ca metode sunt acceptate: goana la pădure și în câmp, cu câinele de aret și la sărite.

Pe lângă aceste animale, pe lista speciilor care se pot vâna se mai numără: mistreții, jderii, râșii, vulpile, ciutele, muflonii, șacalii, urșii, lupii, capra neagră, viezurii, fazanii, potârnichile, rațele și gâștele sălbatice sau cocoșii de munte.

În privința vânătorii de mistreți, sezonul este împărțit în două: 

  • la femele – 1 iunie - 31 ianuarie;

  • la masculi - vânătoarea se poate realiza pe tot parcursul anului, intervalul optim fiind cuprins între 15 octombrie – 15 decembrie. 

În locurile cu concentrări mari de mistreț, cum sunt cele din golurile alpine, de la câmpie, din zona pădurilor de stejar, goruni sau fagi se organizează partide de vânătoare la goană, care pot fi spectaculoase. Exemplarele pot depăși în unele cazuri 300 de kg, având colți mai lungi de 25 de cm, ceea ce le transformă în adevărate atracții pentru vânătorii din toată lumea.

Urșii se află și ei în topul celor mai de interes animale din România, din punct de vedere al vânătorii. După cum s-a vehiculat în ultimii ai, în România trăiește aproape o jumătate din populația totală de urși a Europei, cu excepția Rusiei. 

Urșii trăiesc în zonele de munte și de deal și sunt protejați prin lege. În acest an, printr-o Ordonanță de Urgență privind controlul populațiilor de urși, s-a stabilit ca România să protejeze 6.000 de animale din această specie. Dacă până atunci aceste animale puteau fi vânate prin „derogări”, acum autoritățile locale pot decide împușcarea, eutanasierea, relocarea sau alungarea urșilor dacă aceștia pun în pericol populația.  

Pentru căpriori, sezonul de vânătoare este deschis:

  • între 1 mai – 15 octombrie pentru masculi;

  • iar femelele pot fi vânate între 1 septembrie și 15 februarie. 

Pentru a vâna această specie, sunt acceptate pânda și dibuitul, restul metodelor fiind interzise. Pentru vânătoarea de căpriori se poate utiliza armament cu cartuș cu proiectil unic.

România este recunoscută și pentru o populație mai mare de cerbi carpatini față de alte țări. Cerbul carpatin este întâlnit în special în zona de munte, dat și în cele de deal sau în cele împădurite de câmpie. Exemplarele românești sunt superioare celor din alte state și, din acest motiv, cerbul carpatin prezintă un interes deosebit pentru vânătorii din afara granițelor, care preferă trofeele de cerb. 

Pentru vânătoarea la cerb este recomandat un echipament de vânătoare compus din haine impermeabile, pantaloni cu imprimeu camuflaj, bocanci aderenți și o geacă cu glugă. Perioada de vânătoare în acest caz este deschisă:

  • între 15 septembrie și 31 decembrie în cazul masculilor de selecție,

  • pentru cei de trofeu, sezonul este deschis între 10 septembrie și 15 noiembrie;

  • în timp ce femelele pot fi vânate în perioada 1 septembrie – 15 februarie.

Vulpile au un areal vast, care pornește de la malul Mării Negre și ajunge până la golul de munte. Pentru că sunt întâlnite foarte frecvent în România, aceste patrupede se pot vâna tot timpul anului:

  • atât în cadrul vânătorilor organizate cu goana;

  • cât și la pândă, la dibuit, cu câini gonitori sau cu unii special dresați la vizuină. 

Cele mai vânate păsări


Acest tip de vânătoare este unul care prezintă un farmec special pentru pasionați, fiind destul de captivant, dar și dificil. Cel mai mare interes printre vânători îl prezintă fazanul și potârnichea, iar imediat în topul preferințelor se află rațele și gâștele sălbatice. Printre păsările care se mai pot vâna în România se mai numără: porumbeii, prepelițele și sitarii.

Ce arme de vânătoare sunt potrivite?


Cele mai utilizate arme de vânătoare în România sunt:

  • Pentru mamifere mari: armele cu țevi ghintuite;

  • Pentru păsări: armele cu țevi lise (cu alice). 

În plus, pentru a practica această activitate, este necesară deținerea unui permis de vânătoare.

În concluzie, în România vânătoarea de animale și de păsări se realizează în anumite perioade, stabilite în funcție de fiecare specie în parte. Cel mai vânat animal este iepurele, iar cea mai vânată pasăre este fazanul. 

Tot în funcție de specie, reglementările legale impun și metoda de vânat: pentru unele, cum ar fi căpriorul, sunt acceptate doar dibuitul și pânda, în timp ce pentru altele, cum este vulpea, sunt acceptate mai multe moduri: goana, pânda, dibuitul sau vânătoarea cu câini.